Loading...

Poate dupa aceasta ”poveste” mi se va schimba numele in Doamna Crenguta sau Ramurica, dar prefer sa imi asum acest risc si sa dau liber cuvintelor 🙂

Astazi as vrea sa vorbesc un pic de ”problemele de zi cu zi”…asa sunt denumite de foarte multi dintre noi…desi fac parte din viata noastra ma intreb daca le recunoastem? Ne confruntam cu ele sau realizam macar efectele care le au asupra noastra?
Sau doar ne trezim intr-o buna dimineata cand normalitatea spune ca dupa cele 7 ore recomadate de somn ar trebui din punct de vedere fizic si psihic sa fim recuperati si realizam ca suntem extrem de obositi, poate mai obositi decat atunci cand am mers la culcare.
Viata este intr-o continua schimbare cu bune si cu rele iar noi ar trebui sa ne revenim dintr-o ”lovitura” ca sa fim deja ridicati atunci cand va aparea urmatoarea (repet…buna sau rea).
Vad aceste probleme peste tot in jurul meu, inclusiv la persoana mea (nu vreau sa ma exclud singura din grup :)) in fiecare zi, suntem nemultumiti, nefericiti si ne scaldam in propria dezamagire.
Sunt lucruri sau momente care s-au agatat de noi de-a lungul timpului …precum atunci cand ne deplasam intr-o padure si la fiecare 2 minute de mers se agata de noi o ramurica, care ramane acolo…la primele 20 de crengute nici nu vom realiza prezenta lor, deoarece greutatea lor nu este deranjanta si o putem suporta, dar pe parcursul deplasarii si din cauza eforului depus vom incepe sa le simtim din ce in ce mai mult si in final nu ne vom mai putea continua drumul sub povara greutatii lor.
Aceste asa zise probleme sunt ramuricile noastre si intrebarea fireasca este cum gasim variantele cele mai potrivite pentru a putea inainta.
Mai intai trebuie sa ne oprim din drumul nostru si sa realizam care este motivul care a dus la imposibilitatea noastra de a merge mai departe(si aici sunt lucrurile absolut banale pe care cu totii le avem si de care noua personal ne este rusine sa le recunoastem cand ne uitam in oglinda).
Daca cineva avea impresia ca este singurul care se confrunta cu aceasta problema se inseala amarnic cu toti avem gandurile noastre atent ascunse pe care poate nu le scoatem la lumina zilei niciodata …dar asta nu inseamna ca nu exista.
Dupa descoperirea problemei, trebuie sa ne gandim care ar fi cele mai potrivite rezolvari.
Aici cred ca facem cu totii greseli deoarece pornim de la ideea ca solutiile vor fi foarte complicate si automat nu ne sunt la indemana, de aceea trebuie sa ne reamintim ca fiecare lucru complicat este format din mai multe parti foarte simple, toate incep de la o singura celula…chiar si noi ca persoane si uite ce complicati am ajuns :).
Solutia cea mai simpla este inlaturarea crengutelor. Din pacate nu avem posibilitatea sa le inlaturam toate deodata, de aceea trebuie sa ne inarmam cu rabdare si sa indepartam una dupa cealalta (doar realizand ca acest proces ne va ocupa foarte mult timp, cei mai multi abandonam ideea si nu doar ca o abandonam, dar mai adaugam inca o povara, faptul ca nu am reusit sa ducem ceva la bun sfarsit).

Pe parcurs ce crengutele dispar, realizam ca ne este mai usor sa putem misca degetul, toata mana si in final ne putem ridica corpul si sa ne continuam calea.
In timp ce ne deplasam, ar trebui sa ne gandim cum sa ne protejam pentru a nu mai ajunge in aceiasi situatie.
Raspunsul este simplu, logic si chiar la indemana. De cate ori se agata o crenguta sa avem grija sa o indepartam repede si atunci vom reusi sa economisim foarte mult timp, energie si vom face un bine si celor din jur prin relaxarea noastra.

Inainte sa pun pe ”hartie” aceste idei, ma gandeam la comparatia pe care sa o folosesc si atunci mi-am amintit de o intamplare personala cand am fost cu sotul meu sa ne plimbam prin padure cu bicicletele (nu spun asta ca sa va imaginati ca suntem o familie de sportivi…departe de noi :))
In aceasta ”aventura” am purtat panatloni lungi, bluza cu maneca lunga…aproape singura bucata de piele la vedere era intre pantaloni si ciorapi…in decurs de 1 ora s-au lipit de mine cel putin 5 capuse…
Daca ma ascultam pe mine 🙂 si din cand in cand ma verificam nu mai pierdem jumatate de zi sa le scot 🙂
Dar nu am facut aceasta comparatie pentru ca sincer mi-a fost teama ca as fi fost numita Doamna Capusa…deci prefer Doamna Crenguta :)))))))))

By | 2018-04-17T15:19:10+00:00 februarie 19th, 2018|Povestile mele|0 Comments

Leave A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.